miercuri, 9 aprilie 2008

reverie

De dimineaţă au cântat mIerlele
în pinii de-aproape de-azur
şi-apoi de-acolo au venit
mierlele cuvintelor
să-şi joace pe clape triluri
urzite din strigît de cer.
Şi sufletele noastre
au rămas înflorite de cântec.
Apoi bucuria s-a căţărat până în vârful pinilor
şi s-a agăţat de cer
cu amîndoua braţele, chiuind veselă
chemându-mi mierlele
să cânte-mpreună cu ea
Ştrengăreşte, şi-a ridicat palmele
şi a prins un crâmpei de cer
să-şi clătească ochii în care lucea sufletul
cuprins de dorinţă.
Era un copil şturlubatic
şi l-am luat in braţe
ca să-l cobor pe pământ
unde lănciile ierbii porneau sa viseze
zboruri de păsări.

Niciun comentariu: