vis de seara

Ţi-am îmbrăţişat privirea
ce-mi venea de departe
prin arcul curcubeului.
Era lumină şi cântec
şi tu erai minunea
venită de dincolo de timp
Te-am îmbrăţişat
iar tu îmi dădeai crengile tale-nflorite
ca să le mângâi florile
ce se deschideau încet pentru mine
Erau acolo toate zâmbetele lumii
şi eu le prindeam în palmele mele
alunecând peste trunchiul tău tânăr.
Cu înfiorare răspundeai degetelor mele
mângâindu-ţi de mătasea
Şi buzele mele lunecau
totmai departe....
tot mai departe ...
Cu gândul am frământat marmora albă
iar ea a devenit vioară
ce-mi cânta luceferii sub braţul lunii
arcuit într-un cântec
Acum sufletul meu paşte dorurile
care zburdă în colţul acela de lună.

Leonid IACOB
(Leonis Jack)
17 aprilie 2008